Esofagul este organul (asemănător unui tub) prin care alimentele și apa sunt transportate de la gât la stomac. Atunci când apare dilatația esofagiană (megaesofagul) tot drumul până la stomac devine dificil, iar alimentele pot fi regurgitate. Acest lucru se întâmplă datorită reducerii motilității (mișcărilor de reflex) ale esofagului.

Megaesofagul poate fi congenital și devine evident în timp scurt după înțărcare, când animalul consumă deja hrană solidă, sau poate fi dobândită mai tarziu de-a lungul vieții. Afecțiunea congenitală se datorează incompletei dezvoltări a nervilor de la acest nivel, vestea bună fiind că odată cu creșterea, dezvoltarea nervoasă se poate îmbunătăți. Astfel, prognosticul este mai favorabil pentru megaesofagul congenital decât pentru cel dobândit. Afecțiunea poate fi secundară altor boli care pot provoca disfuncții neuromusculare sau poate fi o boală idiopatică (din cauze necunoscute).

Hipotiroidismul este adesea asociat cu megaesofagul. La câinii adulți testarea devine necesară în astfel de condiții, medicația pentru tiroidă fiind insuficientă pentru rezolvarea problemei. Altă cauză comună ar fi miastenia gravis în care joncțiunea nerv-muschi este distrusă. Una dintre cauzele mai des întâlnite se referă la obstrucția esofagiană cu un obiect străin, alte cauze se referă la îngustarea canalului, cazuri de neoplazie (cancer), compresie de la mase adiacente din cavitatea toracică ca urmare a creșterii în volum a unor organe interne și care exercită presiune prin modificarea lor topografică ca exemplu fiind inima care poate crește în volum datorită unor defecte congenitale ale unor vase de sânge.

Un element valoros de diagnosticare îl reprezintă radiografierea animalului (nu este recomandată substanța de contrast administrată în prealabil – duce la inhalarea acesteia în pulmon). Totuși uneori radiografia cu substanță de contrast este singura modaliatate de a vedea această afecțiune. Aceasta ne atestă diagnosticul diferențial între o obstrucție mecanică cu un corp străin sau o pneumonie de aspirație.

Animalele afectate pot avea dificultăți în a avea o nutriție adecvată, din cauza incapacității de a transporta alimentele în tractul gastro-intestinal. Ca un efect imediat pot dezvolta pneumonie secundară, regurgitare și aspirația produselor alimentare în plămân, ducând la așa numita bronhopneumonie ab ingestis.

Megaesofagul se poate întâlni atât la câini, cât și la pisici, dar mai frecvent la câini. Câinii predispuși ereditar la aceasta boala sunt cei din rasele wirehaired fox terrier, schnauzer pitic. Alte rase frecvent afectate sunt: ciobănescul german, setter irlandez, terra nova, schar-pei, golden retriver.

Semnele care duc la suspicionarea acestei boli sunt:

• regurgitarea de apa și alimente
• febra, tuse, salivație
• dificultate la înghițire, miros ihoros din gură
• scadere în greutate, stare proastă de întreținere

Foarte importante sunt testele de diagnostic. Acestea pot include hemoleucograma completă, profil biochimic, sumar de urină, radiografie toracică.

Tratamentul pentru megaesofag este în funcție de stadiul de evoluție existent. Se pot administra medicamente care redau motilitatea gastro-intestinală, terapie cu antibiotice și lichide (mai ales în cazurile de pneumonie secundară). Pentru hranirea animalului este indicat a se folosi un amestec semilichid sau terci mai ușor de înghițit, iar poziția de hrănire optimă să fie în picioare, astfel gravitația să ajute la o mai ușoara deplasare a alimentelor spre stomac.

Este foarte important să urmați indicațiile medicului veterinar cu privire la modul de hrănire și mai ales de a reduce riscurile de aspirație a vomei în plămâni.

Dr. Antonio Radulescu