Rolul gemoterapiei în tratamentul homeopat

Pentru orice medic homeopat de bună credință dezideratul terapeutic îl reprezintă alegerea remediului similimum, adică acel medicament homeopat minuțios individualizat, care poate să aducă ameliorarea sau chiar vindecarea.

Acest demers nu este întotdeauna simplu, medicul trebuind să reia uneori anamneza, dar se poate și ca pacientul să nu prezinte simptome și modalitățihomeopate foarte clare. Acest lucru se întâmplă pentru că de multe ori pacientul ajunge la cabinetul medicului homeopat poli-intoxicat, patologia iatrogenă (dată de medicamente) fiind chiar mai severă decât boala originară, căreia îi sunt înăbușite semnalele simptomatice.

În aceste cazuri vorbim de un organism cu emonctoriile blocate, impregnate cu o mulțime de toxine, care sub acțiunea medicamentului homeopat, chiar foarte bine ales, riscă să nu prezinte nici un răspuns. Pe de altă parte, dacă diluția și doza nu sunt corect adaptate, pot să apară agravări serioase, atunci când forța medicamentului homeopat depășește forța vitală a pacientului.

În acest context, medici homeopați de la începutul secolului XX, dr. Antoine Nebel, dr.Leon Vannier, au elaborat metoda drenajului biologic, metodă prin care “a drena” semnifică excreția de metaboliți care se acumulează la diferite niveluri în spațiile biologice, prin intermediul terapiilor ecologice.

Terapiile ecologice care pot exercita o astfel de acțiune de drenaj asupra organismului, în opinia acestor renumiți medici homeopați, sunt Homeopatia, Fitoterapia, Gemoterapia.

În cazul în care un organ sau aparat emonctor, precum: rinichiul, ficatul, pielea, sunt “blocate” (cataboliți, toxine, factori toxici iatrogeni) atunci este necesară stimularea acestor organe de depurare cu preparate al căror organotropism și afinitate fiziologică este bine cunoscută, cum este cazul extractelor gemoterapice.

Gemoterapia, terapia cu extracte din țesuturi meristematice (părți tinere ale plantelor) este noua fitoterapie care acționează asupra sistemului biologic al omului prin detoxifiere celulară și implicit pentru refacerea funcționalității celulare. De asemenea, prin corectarea tulburărilor și perturbărilor rapoartelor proteice (albumine-globuline), acțiunea sa este profundă, pe o rază extinsă, dar și cu organotropism bine determinat.

Dacă ne gândim la diferențele dintre perioada în care Hahnemann punea bazele teoretice ale Homeopatiei și perioada pe care o trăim acum,

-dacă ne gândim că pacienții ajung în cabinetul medicului homeopat după ce au luat multe alte tratamente (beta –blocante, antagoniști de calciu, antidepresive, somnifere, sedative, calmante…chiar și copilul mic deja ajunge în cabinet după tratamente cronice pentru astmul bronșic, dermatite atopice), care nu numai că au schimbat mult simptomele inițiale ale bolii dar au creat și simptome noi (iatrogenii) și au slăbit și forța vitală a pacientului,

-dacă gândim în acest mod, înțelegem de ce “tabloul similimum” nu se relevă cu ușurință la prima consultație, iar atunci când medicamentul homeopat este identificat și administrat, dar organele emonctorii sunt blocate, riscul agravărilor severe și de durată este mare.

Gemoterapia, prin acțiunea sa blândă, folosind energia vie a plantei și prin compușii activi cu care ființa umană rezonează, eliberează celula de balast sau o detoxifică, redându-i funcționalitatea, lăsând astfel libertatea medicamentului homeopat să-și exercite acțiunea, fără nici un risc de a amplifica simptomele în efortul de însănătoșire al organismului.

Cele două terapii nu vor intra în conflict niciodată, nici nu vor interacționa, ci se vor susține, pentru că Gemoterapia are la bază reacții biochimice, folosind forțele Pământului, în timp ce Homeopatia folosește informația, stimulând propriile mecanisme de echilibrare și vindecare ale organismului.

Articol preluat de pe gemoterapie.ro