Megaesofagul sau dilatatia esofagului

Esofagul este organul (asemanator unui tub) prin care alimentele si apa sunt transportate de la gat la stomac. Atunci cand apare dilatatia esofagiana (megaesofagul) tot drumul pana la stomac devine dificil, iar alimentele pot fi regurgitate. Acest lucru se intampla datorita reducerii motilitatii (miscarilor de reflex) ale esofagului.

Megaesofagul poate fi congenital si devine evident in timp scurt dupa intarcare, cand animalul consuma deja hrana solida, sau poate fi dobandita mai tarziu de-a lungul vietii. Afectiunea congenitala se datoreaza incompletei dezvoltari a nervilor de la acest nivel, vestea buna fiind ca odata cu cresterea dezvoltarea nervoasa se poate imbunatati. Astfel, prognosticul este mai favorabil pentru megaesofagul congenital decat pentru cel dobandit. Afectiunea poate fi secundara altor boli care pot provoca disfunctii neuromusculare sau poate fi o boala idiopatica (din cauze necunoscute).

Hipotiroidismul este adesea asociat cu megaesofagul. La cainii adulti testarea devine necesara in astfel de conditii, medicatia pentru tiroida fiind insuficienta pentru rezolvarea problemei. Alta cauza comuna ar fi miastenia gravis in care jonctiunea nerv-muschi este distrusa. Una dintre cauzele mai des intalnite se refera la obstructia esofagiana cu un obiect strain, alte cauze se refera la ingustarea canalului, cazuri de neoplazie (cancer), compresie de la mase adiacente din cavitatea toracica ca urmare a cresterii in volum a unor organe interne si care exercita presiune prin modificarea lor topografica ca exemplu fiind inima care poate creste in volum datorita unor defecte congenitale ale unor vase de sange.

Un element valoros de diagnosticare il reprezinta radiografierea animalului (nu este recomandata substanta de contrast administrata in prealabil – duce la inhalarea acesteia in pulmon). Totusi uneori radiografia cu substanta de contrast este singura modaliatate de a vedea aceasta afectiune. Aceasta ne atesta diagnosticul diferential intre o obstructie mecanica cu un corp strain sau o pneumonie de aspiratie.

Animalele afectate pot avea dificultati in a avea o nutritie adecvata, din cauza incapacitatii de a transporta alimentele in tractul gastro-intestinal. Ca un efect imediat pot dezvolta pneumonie secundara, regurgitare si aspiratia produselor alimentare in plaman, ducand la asa numita bronhopneumonie ab ingestis.

Megaesofagul se poate intalni atat la caini, cat si la pisici, dar mai frecvent la caini. Cainii predispusi ereditar la aceasta boala sunt cei din rasele wirehaired fox terrier, schnauzer pitic. Alte rase frecvent afectate sunt: ciobanescul german, setter irlandez, terra nova, schar-pei, golden retriver.

Semnele care duc la suspicionarea acestei boli sunt:

  • regurgitarea de apa si alimente
  • febra, tuse, salivatie
  • dificultate la inghitire, miros ihoros din gura
  • scadere in greutate, stare proasta de intretinere

Foarte importante sunt testele de diagnostic. Acestea pot include hemoleucograma completa, profil biochimic, sumar de urina, radiografie toracica.

Tratamentul pentru megaesofag este in functie de stadiul de evolutie existent. Se pot administra medicamente care redau motilitatea gastro-intestinala, terapie cu antibiotice si lichide (mai ales in cazurile de pneumonie secundara). Pentru hranirea animalului este indicat a se folosi un amestec semilichid sau terci mai usor de inghitit, iar pozitia de hranire optima sa fie in picioare, astfel gravitatia sa ajute la o mai usoara deplasare a alimentelor spre stomac.

Este foarte important sa urmati indicatiile medicului veterinar cu privire la modul de hranire si mai ales de a reduce riscurile de aspiratie a vomei in plamani.

Dr. Antonio Radulescu

Write a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *